„Avatar” e in primul rand unul dintre cele mai frumoase filme facute vreodata, ti-e pur si simplu drag sa te uiti la el, atu-ul lui principal fiind modul in care exploateaza tehnica pentru a crea o lume cu totul fantastica, dar care pare atat de diafana incat iti vine sa o iei de buna. Senzatia – dupa peste doua ore si jumatate de proiectie – este ca James Cameron a vrut, de fapt, sa te absoarba cu totul in lumea lui si sa te faca sa iti doresti sa nu te mai trezesti la cea reala.
Filmele lui Cameron nu se sprijina doar pe tehnica si pe o schema dramaturgica, asa cum se intampla cu cele ale lui Roland Emmerich. Cameron vine cu ceva mai mult. „Titanic”-ul nu era doar o melodrama insiropata in efecte speciale, ci exploata panica sfarsitului lumii (de atunci) imaginand salvarea prin iubire si aratand ca exista, chiar si intr-un mare dezastru (in plus, real), o unda de lumina. De asta data, James Cameron lasa la o parte istoria si construieste o lume imaginara, desi pastreaza o armatura care te trimite la conflictul dintre traditie si civilizatie, natura si tehnica samd.
Tema nu e noua, nou e felul in care Cameron ia CGI-ul si il foloseste pentru a glorifica nu doar intoarcerea la natura sau respectul pentru trecut, dar mai ales puterea imaginatiei de a pune carne peste concepte uscate. E ca si cum Cameron s-ar fi indulcit. Dincolo de pictural si de estetica, insa, povestea lui Cameron are un miez si mai dur decat intoarcerea la natura sau ecologia. Cameron se trage un pas spre Steven Spielberg (poate si spre Guillermo del Toro), impartasind tandretea pe care o manifesta a saptea arta atunci cand le spune celor mari si mici povesti care pentru fiecare inseamna ceva, si cand ascunde in interiorul unor basme frumoase semintele unor idei mai inalte.
Aceasta metafizica populara care la un punct e posibil sa atinga kitsch-ul poate sa nu prinda la toata lumea. Am auzit persoane care, iesind in 17 decembrie de la avanpremiera de la Cinema City – AFI Palace, au spus ca efectele speciale au meritat, povestea nu. Probabil nu au reusit sa intre cu totul in conventie, asa cum face personajul principal, interpretat de Sam Worthington. Dar James Cameron (care e si autorul scenariului) are pentru fiecare cate ceva. Are niste fapturi albastre si inalte, care zboara in spatele unor pasari colorate si se inchina la un pom ale carui crengi sunt facute dintr-un fel de macaroane.N-o sa va mai dezvalui si alte detalii, pentru ca nu vreau sa aflati despre poveste si toate efectele speciale inainte de a-l vedea.
